Cristofor Columb (italianăCristoforo Colombo, spaniolăCristóbal Colón, n. între august și octombrie 1451 – d. 20 mai1506) a fost un navigator italiano-spaniol. A navigat spre vest, pe Oceanul Atlantic, în căutarea unei rute spre Asia, dar și-a câștigat reputația descoperind un nou continent, America, în perioada precolumbiană fiind cunoscută numai Lumea Veche.

Giovanni da Pian del Carpine (n. 1180, Perugia – d. august 1252, Italia) a fost un călugăr franciscan, urmaș al Sfântului Francisc de Assisi. A fost trimis ca reprezentant al bisericii în țările Europei de Nord, în Africa, iar mai târziu a fost trimis misionar în Asia Centrală de către Papa Inocențiu al IV-lea.

Misiunea din Asia

Europa trăia sub dominația mongolilor sosiți de pe stepele Asiei. Era deci nevoie să se facă pace cu urmașii lui Gengis Khan pe care europenii sperau să-i convertească la creștinism. De aceea, au trimis acolo călugării, luptătorii credinței și rugăciunilor, însă fără bani sau alte bunuri materiale. Giovanni era conducătorul unei misiuni sărace formată din trei membri, dar unul dintre călugări a fost nevoit să renunțe.

Expediția

În mai 1245 papa a binecuvântat călugării și le-a dat o scrisoare în limba latină pe care trebuia să o înmâneze ”regelui tătarilor și poporului său” în care le cerea să-i primească cu bunătate și prietenie pe purtătorii scrisorii. Fratele Giovanni avea deja 63 de ani și în ciuda trupului său masiv, mergea pe jos cu ușurință. Era pregătit să înfrunte frigul, foamea, setea și ale greutăți, ca să poată răspândi credința pe tărâmuri îndepărtate ca ”ambasador al marelui Rege” cum singur și-a spus.Giovanni a trecut prin Germania, Cehoslovacia, Polonia și a ajuns la Kiev, a trecut Donul, Volga și munții Ural apoi s-a îndreptat spre masivul Karakorum până când a ajuns în țara mongolilor.

Meritul lui Giovanni

Giovanni a petrecut patru săptămâni în curtea marelui Khan și a trăit 13 luni printre mongoli. A obținut o mulțime de informații despre conducerea imperiului, despre tot felul de unelte, despre religie, îmbrăcăminte, alimente. În jurnalul său de călătorie dă o descriere detaliată despre acest popor. Meritul lui a fost că a descris toate experiențele la un nivel atât de științific și clar, cum nu o făceau cei dinaintea lui. În afară de acestea a întocmit o hartă precisă a locurilor văzute. Informațiile date de el despre Asia Centrală au dat o imagine clară față de cea deformată pe care o avea Europa despre pământul mongolilor.

Giovanni s-a întors în Italia în 1247, unde a primit misiuni diplomatice. Era un om popular, care avea un mod interesant de a povesti, însă traversarea a trei continente l-a obosit. A murit în august 1252 în Italia.

Marco Polo (n. 15 septembrie 1254,^[1] Veneția, Republica Veneția^[2] – d. 8 ianuarie 1324,^[3][2] Veneția, Republica Veneția^[2]) a fost un comerciant venețian, care s-a făcut cunoscut prin relatările sale despre o călătorie în China.

S-a născut în jurul anului 1254. În relatările sale menționează anul 1271 ca data de plecare în lunga călătorie către China. A pornit la drum împreună cu tatăl și cu unchiul său. Acolo a câștigat rapid încrederea conducătorului mongol Kubilai Han din dinastia Yuan, care domnea pe atunci peste Peking, executând în misiunea sa călătorii de afaceri. 1295 a fost anul reîntoarcerii la Veneția, dar a fost capturat de către genovezi și trimis în 1298 în închisoare. În închisoare, l-a rugat pe colegul său de celulă, scriitorul Rustichello din Pisa să noteze trăirile lui Marco din China.

Când a fost eliberat, a descoperit că relatările sale din călătorie, sub numele de “Il milione”, au cunoscut o răspândire rapidă.

Încă din timpul vieții și până astăzi au existat îndoieli despre autenticitatea relatărilor. Ipoteza că Marco Polo nu ar fi călătorit în China se sprijină pe faptul că în relatările sale de călătorie nu sunt menționate nici zidul chinezesc, nici tiparul, ce era răspândit în China în acea perioadă. De asemenea, absența denumirilor chineze și mongole în operă, cât și o serie de neclarități susțin această ipoteză. În plus, au fost adăugate părți semnificative din operă mai târziu, până în secolul XVI.

Cunoscută sub mai multe titluri: „Diversitatea Lumii”, „Cartea Minunilor” sau „Milionul”, lucrarea venețianului Marco Polo (1254-1324) este una dintre marile scrieri de călătorie din Evul Mediu și prima care dezvăluie Occidentului european lumea imensă și fabuloasă a Chinei și a Asiei. Plecând în 1271, la numai 17 ani, împreună cu părintele sau, Niccolo, și cu fratele acestuia, Maffio, spre Asia, Marco Polo a ajuns în 1275 la curtea mongolă a lui Kubilai-Han. Funcționar, apoi ambasador al dinastiei mongole Yan, Marco Polo revine în Europa la 1295, după 24 de ani de ședere în Asia. Luat prizonier de genovezi, rivalii Veneției, în 1298, Marco Polo dictează în închisoare istoria călătoriei sale, care se va bucura curând de un imens succes.

Recent, o serie de autori germani și englezi au pus sub semnul îndoielii călătoria lui Marco Polo în China.

source: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marco_Polo

Fernando Magellan (în portugheză Fernão de Magalhães; Fernando de Magallanes în castiliană;^[a] născut în nordul Portugaliei^[b] în preajma lui 1480 și decedat pe insula Mactan din Filipine la 27 aprilie 1521), a fost un navigator și explorator portughez din epoca Marilor Descoperiri. Este cunoscut pentru prima circumnavigație din istorie — după ce a navigat către vest până la Moluce, descoperind în drumul lui strâmtoarea care astăzi îi poartă numele.

În secolul al XV-lea, faptul că Pământul este rotund era știut încă din Antichitate.^[1][2] În secolul al III-lea î.e.n., Eratostene a măsurat chiar circumferința Pământului cu un grad de precizie remarcabil. Chiar dacă scrierile grecilor, cu excepția celor ale lui Aristotel, își pierduseră autoritatea, această idee a persistat de-a lungul Evului Mediu. Tratatul Sferei de Johannes de Sacrobosco^⁠(d), scris la Paris, în 1224, fusese pe larg mediatizat în toate cercurile de oameni de știință, fără ca Biserică să-l cenzureze.^[3] Primul glob pământesc cunoscut, adică cel mai vechi care s-a păstrat, este cel făcut la Nürnberg de către Martin Behaim^⁠(d) în 1492.

Tot la acea vreme, în Europa se dezvoltase o atracție pentru condimentele exotice, ceea ce a favorizat, în plus față de interesul geografilor, pe exploratori și pe negustori.^[4][5] Magellan era convins că Molucele (insule cu mirodenii) se găsesc în jumătatea de glob care revenea coroanei Spaniei în conformitate cu tratatul de la Tordesillas prin care castilienii și portughezii își împărțiseră lumea în 1494. El credea că poate ajunge prin vest la insulele cu mirodenii, de care se apropiase deja în timpul călătoriei la Malacca din 1511-1512. Înainte de a începe călătoria către insulele Moluce, singurul loc de unde putea obține cuișoare, Magellan a primit scrisori de la unul dintre prietenii personali, portughezul Francisco Serrão^⁠(d), care era acolo din 1512. Acest proiect, de a ajunge prin vest la insulele cu mirodenii, susținut în cele din urmă de Coroana Spaniolă, a fost motorul ocolului Pământului, care nu era în planul inițial. Evenimentul a avut un impact considerabil în Europa. După puțin mai mult de un sfert de secol, proiectul lui Columb a fost în cele din urmă realizat și, după cum sublinia Pierre Chaunu^⁠(d), „niciodată lumea nu a fost atât de mare ca după călătoria lui Magellan”.^[6]